Mustangul de România

Mustangul de România

Daniel BEFU | 24 FEBRUARIE 2009 | 19:16


Estul sălbatic din Delta Dunării e populat de aproximativ 3.600 de cai sălbăticiţi. Urâţi de localnici pentru că le distrug grădinile, de ong-urile de mediu – că rod scoarţa copacilor din pădurea Letea şi abatorizaţi nu demult de italieni pentru salam, mustangiii neaoşi au început să fie studiaţi ştiinţific

Cai hârjonindu-se fericiţi. De ce n-ar face-o, doar toată delta cât vezi cu ochii e locul lor de zburdat

Estul sălbatic din Delta Dunării e populat de aproximativ 3.600 de cai sălbăticiţi. Urâţi de localnici pentru că le distrug grădinile, de ong-urile de mediu – că rod scoarţa copacilor din pădurea Letea şi abatorizaţi nu demult de italieni pentru salam, mustangiii neaoşi au început să fie studiaţi ştiinţific ca şi comportament şi impact asupra arealului doar în ultimii trei ani şi jumătate.

Ştefan Răileanu, medic veterinar şi cercetător ştiinţific la Institutul Naţional de Cercetare Delta Dunării din Tulcea, s-a transformat în apărătorul lor după ce i-a surprins în câteva ipostaze care dovedesc un comportament social fascinant: „Au simţul turmei foarte ascuţit, armăsarul dominant având nu numai rolul de şef al haremului, dar şi de paznic al grupului. Când am urmărit odată o turmă, armăsarul a creat o diversiune fugind într-o direcţie ca să ne ţinem după el, iar iapa dominantă a luat-o cu restul grupului în direcţia opusă, căutând un loc de ascunziş pentru femele şi mânji. Văzând că nu pic în capcană şi că în continuare mă ţin ca scaiul după turmă, armăsarul a schimbat tactica. S-a întors, s-a oprit în faţa mea la doi metri şi bătea din picioare, ameninţându-mă să nu mă mai ţin după grup”.

Armăsarul dansator

Văzuţi adesea de localnici cu smocuri de mentă sălbatică în colţul gurii, pe care o mestecă leneş, armăsarii de pe grinduri sunt iubăreţi ca nişte Don Juani: „Armăsarul domestic e dus la monta dirijată când iapa e în călduri şi face intromisiunea din prima. Nu mai dansează, nu mai face ritualul împerecherii ca cei sălbatici care sunt frumoşi şi se încordează ca să impresioneze iapa în fazele incipiente ale intrării în călduri”.

Nefiind încă la ovulaţie, iapa nu dă voie armăsarului să sară pe ea, dar emană feromoni şi se lasă cu măcel. Medicul Răileanu a fost martor la o telenovelă cabalină într-o vară când şi-a întins cortul pe malul unui lac, chiar lângă locul de popas al unei turme.

Trezit în zori de zi de urletele fioroase şi plesniturile puternice ale apei, a scos capul din cort şi a văzut doi armăsari care se băteau pentru supremaţie. Erau un tânăr în jur de cinci ani şi seniorul de 12-13 ani pe care voia să-l detroneze: „Se luptau pentru haremul întreg, adică 14 iepe, nu pentru una singură. Credeţi că-i aşa ca la noi? Probabil că tânărul era fiul lui, că amândoi erau negri ca tăciunii şi ţintaţi. S-au bătut timp de trei zile. Nu într-una. Mai făceau pauze când erau terminaţi şi noaptea se băgau în apă să-şi dezumfle rănile, unul într-un colţ al bălţii, altul în cealaltă parte. Calul domestic n-are mintea asta şi capacitatea asta de a se autoconserva astfel încât să se gândească să se ducă în apă, că e rece şi-i alină durerea. Dacă vedeaţi expresia luptei terminate, când bătrânul era lovit, însângerat, iar tânărul – mai însângerat decât bătrânul, că armăsarul bătrân era mai puternic şi ştia să lovească mai bine… Însă voinţa celui tânăr l-a răpus pe armăsarul dominant, care după trei zile de luptă pur şi simplu s-a culcat la pământ şi a oftat, ca şi cum ar fi zis «nu mai pot». Iar atunci tânărul nu l-a lovit, a sforăit de două-trei ori deasupra lui curăţându-şi căile respiratorii, a stat vreo două-trei minute să se asigure că bătrânul nu se mai scoală şi a plecat cu grupul”.

În sezonul de naşteri, când iepele încep să-i toarne armăsarului plozi, acesta devine stresat şi capabil de acte nerumegate îndeajuns: „În primele zece zile de la fătare, armăsarii sunt cei mai iscusiţi soldaţi, încercând să omoare mânjii nou născuţi, iar iepele se transformă în câini de pază, apărându-şi mânjii de armăsarii care-i atacă de teama concurenţei de mai târziu. De obicei, armăsarii reuşesc să omoare acei mânji ai căror mame sunt la prima fătare şi n-au comportamentul matern foarte bine dezvoltat. După a doua – a treia fătare, iapa devine atât de aprigă încât îşi va apăra mânzul şi de şacalii care bântuie în haite prin deltă”.

Calul umblă-n gaşcă cu mistreţul

Calul şi mistreţul din deltă se cam ignoră vara, dar iarna sunt tovarăşi la cataramă: „Am îngheţat iernile stând la pândă ca să-i observ şi să dovedesc chestia asta. Calul nu bagă copita atât de adânc în pământ cât bagă mistreţul râtul când râmă după rădăcini de plante şi rizomi. Grupurile de câte 25 de porci mănâncă cât le trebuie şi în spatele lor turme de 8-10 cai aşteaptă în urma lor până aceştia îşi servesc masa. Cred că atunci când se satură de lujeri de stuf uscaţi caii îşi zic: «Hai să ne întâlnim cu prietenii noştri mistreţii şi să mâncăm şi noi o prăjitură». Şi îi caută, dom’ne! Umblă pe cărările mistreţilor până dau de ei. Dacă umblaţi iarna prin deltă, o să întâlniţi cărări de mistreţi cu copite de cal. Îi păcălesc chiar şi pe vânători care vin, iau urma copitei de mistreţ şi, după o vreme, când văd că pe cărare apar şi urme de copite de cal, vânătorii fac drum întors, crezând că turma de cai a speriat porcii făcându-i să se ascundă. Da’ de unde? Caii trec pe-acolo şi mistreţii n-au nicio taină faţă de ei, că-s băieţi buni de-ai lor”.

Fiindcă o parte din etologi se îndoiesc de capacitatea cailor de a ajunge la rizomii îngropaţi adânc sub pământ, Ştefan Răileanu le explică tactica folosită de cabalinele sălbăticite: „Mistreţul scormoneşte câteodată şi până la 15 centimetri în pământ după rizomi. Pământul fiind desţelenit de mistreţ, pe urma lui vine calul care bate şi el la picior până măreşte groapa, apoi dă la o parte pământul cu buza superioară pe care o încordează foarte bine şi cu dinţii extrage uşor şi delicat rădăcinile. Scormonirea solului e posibilă fiindcă muşchii de la buzele cailor sunt foarte puternici şi mobili, spre deosebire de ai vacii, care are o mobilitate redusă la buze şi face prehensiunea doar cu limba”.

Cabalinele fac excursii nutriţionale în pădurea Letea 

Pădurea Letea, monument al naturii, e înconjurată cu un gard de sârmă ghimpată pentru ca vacile, caii şi porcii să n-o mai distrugă mâncând scoarţa copacilor care apoi se usucă şi mor. În mod ciudat, din loc în loc au apărut spărturi în gard, imposibil de făcut de către cai, prin care aceştia se strecoară în rezervaţia naturală plimbându-se pe sub coroanele stejarilor brumării bătrâni de cinci veacuri, în timp ce căprioarele zburdă în jurul lor.

Romantismul imaginii piere dacă ne gândim că în zona Letea se estimează că trăiesc circa 2.000 de cai sălbăticiţi care mănâncă lujerii de copăcei, ameninţând rezervaţia. Caii, în opinia lui Ştefan Răileanu, sunt găsiţi ţapi ispăşitori pentru daunele pe care le provoacă verişoara lor, vaca: „În Letea se poartă o luptă între cele două specii. Mai multe sunt vacile, dar despre vaci nu se spune nimic, care, după ce sunt crotaliate şi proprietarii încasează subvenţia pentru ele, sunt lăsate în baltă până când se fac grase, le recoltează, le pun pe o gabară, le trimit la abator şi iau bani grei pe ele. Dacă le spui că le iei vacile fiindcă distrug vegetaţia din baltă, te trezeşti cu ceva cuţite la gât, apar 4-5 lipoveni din ăia cât dulapul şi-ţi zic: «Ce cauţi tu pe-aici?»”.

Medicul veterinar recunoaşte însă că nici caii nu sunt sfinţi: „Cu caii se lasă un pic de ceaţă asupra lor pentru că dacă e cumva o amendă ţăranii să zică: «Nu ştim, dom’ne». Însă pe armăsarul şi iapa dominantă mai vezi în anumite părţi din deltă o danga mare făcută după numele proprietarului”.

Oamenii bălţii ştiu că cine a ars cu fierul înroşit pielea unui armăsar dominant e stăpân peste toată turma de cai care se ţine după mascul. Acum câţiva ani, să fii proprietar de turme de cai era un deal bun pentru băştinaşi. Nu şi pentru animale: „Când transportau acum şapte ani cai de aici în Italia, la început negustorii băgau câte două-trei grupuri diferite în acelaşi TIR, de se luau la bătaie armăsarii şi iepele dominante până se făceau praf unii pe alţii. Ca să nu se mai omoare între ei, italienii au găsit metoda de liniştire: le tăiau tendoanele ca să nu mai mişte, dar să rămână vii până la abatorizare”.

În prezent, autorităţile deltei au relansat ideea abatorizării cailor sălbăticiţi, deşi copitele lor ropotesc pe grinduri şi ostroave de 400 de ani.

Advertisements

About vladcelgroaznic

Un luptator
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

13 Responses to Mustangul de România

  1. Elle says:

    Intrebare retorica: oare italienii de rind stiu ce fac confratii lor pe aici?

  2. Pingback: Ce se mai fura in Romania anului 2011 « Hai ca se poate!

  3. cristi says:

    eh, civilizatul occident.
    ps. de broscari, zic.

  4. Pingback: Turcia de la o scădere economică de 14,5% la o creştere de 11,4% « Popateapa's Blog

  5. Pingback: Turcia de la o scădere economică de 14,5% la o creştere de 11,4%

  6. Pingback: Cum vorbeste presedintele Romaniei Basescu Traian: “aveau spume si prin ochi le iesea si prin urechi, peste tot” « Hai ca se poate!

    • GUNOAIE! Asemenea gunoaie au ajuns sa faca legile in ROMANIA!

      Veniti luni si marti la miting, in parcul Izvor!

      Luni vrea Udrea sa treaca legea “eutanasiei” prin Parlament! Veniti sa protestati, veniti sa ii SPERIEM!

  7. Pingback: Nu inteleg de ce, europarlamentarul Cristian Preda se arata asa de mirat ca unii dintre colegii da la PDL "isi modifica opiniile cu o iuteala formidabila si cu o frecventa impresionanta"

  8. Pingback: Ministrul rus de Externe a declarat ca asteapta la un proces corect si impartial in cazul lui Ratko Mladici. KOSOVO JE SRBIJA!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s