CRIZA SARACILOR, BUCURIA CELOR PUTERNICI

CRIZA ESTE NUMAI PENTRU CEI SĂRACI

Se vorbeşte tot mai insistent despre revenirea crizei în întreaga lume, care s-ar afla într-o zonă periculoasă. Ca şi într-o colectivitate obişnuită, există ţări care trec mai uşor prin criză, după cum există altele care abia supravieţuiesc. În vremuri de furtună economică, cei care au bani o duc mult mai bine decît o făceau înainte. Oricît ar creşte preţurile, pentru aceştia nu este nici o problemă. Mai greu e pentru cei amărîţi, cărora li s-au tăiat salariile şi, chiar dacă Justiţia a fost de partea lor, drepturile ce li se cuvin le vor fi acordate abia peste vreo 3 ani. Este, deocamdată, numai o promisiune, pentru că s-ar putea întîmpla ca, în ritmul în care merg astăzi lucrurile, cei mai mulţi să moară cu dreptatea în braţe. Acelaşi lucru se întîmplă şi cu pensiile, care nu numai că nu se vor mări în funcţie de rata inflaţiei, dar vor fi supuse la noi şi noi recalculări, care să le ducă tot mai jos. În campania electorală din anul 2008, cînd criza era în plină desfăşurare în America, actualii parlamentari le promiteau românilor marea cu sarea.

Preşedintele şi guvernatorul Băncii Naţionale asigurau de faptul că România nu va fi niciodată lovită de criză. Acum, aceleaşi personaje ne spun că actuala criză se va întinde pe termen mediu, respectiv „2, 3, 4 ani”. Asta dovedeşte că România nu dispune de nici un fel de prognoză pentru dezvoltarea ei ulterioară, iar cînd conducătorii săi recomandă să ne exploatăm resursele, pentru a crea locuri de muncă şi pentru a ajuta trecerea mai uşoară peste perioada de criză, nu fac decît să vorbească în vînt. Pentru că lucrurile nu se leagă de nici un fel. Pe de o parte, ni se spune că sînt prea mulţi pensionari, iar pe de alta, că sînt prea mulţi salariaţi. Consumul este la pămînt. Iar de investiţii serioase nici măcar nu se poate vorbi. Foarte interesant este faptul că, din toate tranşele de bani luate pînă acum din împrumutul extern enorm, de 20 de miliarde de euro, n-a fost creat nici măcar un loc de muncă. Sîntem într-o contradicţie totală cu noi înşine. Moneda euro capătă dimensiuni greu de stăpînit în raport cu leul, iar cei care au de plătit rate la bănci riscă în orice clipă să îşi piardă bunurile şi, în primul rînd, acoperişul de deasupra capului. Sînt crize şi crize. Una este criza prin care trece Europa Occidentală, unde oamenii trăiesc normal, ba şi petrec, şi alta este o ţară ca România, unde doar o categorie favorizată se scaldă într-un lux de neimaginat, cu yahturi scumpe şi case somptuoase, împrăştiate în cele mai exotice locuri ale Planetei. Preşedintele Băncii Mondiale, Robert Zoellick, nu crede că o nouă recesiune a marilor economii este probabilă. Nu este, însă, cazul României, care va ajunge în curînd pe fundul prăpastiei. Stăm cu mîna întinsă la poarta Europei şi sîntem alungaţi precum nişte ciumaţi. România este considerată o ţară de mîna a doua, care creează probleme lumii civilizate. Un comisar european, şi nu numai acesta, vorbea, zilele trecute, despre eroarea Bruxelles-ului de a fi primit România în Uniunea Europeană. Ceea ce merge pe malul Dîmboviţei nu se potriveşte pe cel al Senei sau pe cel al Tamisei. Şi ne mai mirăm că nu sîntem primiţi în Spaţiul Schengen, că state la care nici nu ne aşteptam au ameninţat cu un vot negativ în acest sens. S-a găsit o formulă de compromis, de amînare a unei asemenea decizii, pe care autorităţile de la Bucureşti o apreciază drept una pozitivă. Mai rău decît să ni se întoarcă spatele ca unor neaveniţi nu se poate imagina. Pînă şi blînda Finlandă are ceva cu noi. N-a vrut în ruptul capului să intrăm în Spaţiul Schengen. E greu de presupus că oraşele din această frumoasă ţară nordică sînt invadate de cerşetori români, cum se întîmplă în Spania sau în Italia. Dar finlandezii se tem, cu siguranţă, mai ales de ceea ce va fi mîine, de un exod necontrolat de români alungaţi de sărăcie acolo unde văd cu ochii. În Finlanda sînt cîteva mii de lacuri cristaline, e aer curat, e mult peşte, e şi zăpadă, sînt nopţile albe. Şi, mai ales, frumuseţile unice ale Nordului, acele femei blînde şi gingaşe ca nişte căprioare. A obţine cetăţenia în această ţară este o adevărată performanţă. Nici măcar 10 oameni pe an nu pot deveni finlandezi. Ce popor minunat şi harnic, ce modestie ieşită din comun întîlneşti în această ţară, care ocupă primele locuri în Europa şi în lume în ceea ce priveşte reţeaua de Internet sau telefonia mobilă! Numai pentru Nokia lucrează 8.000 de cercetători. La noi, laboratoarele ştiinţifice au dispărut cu totul. Nu poţi să faci cercetare pe stomacul gol şi cu grija zilei de mîine. Se ştie că, atunci cînd a venit în Bucureşti, marele savant Henri Coandă a vrut să construiască un oraş al ştiinţei, ai cărui locuitori să nu aibă decît preocuparea de a crea. Asemenea lucruri au fost făcute pînă şi în India, iar noi ne-am întors cu decenii în urmă. În loc să exportăm produse ale inteligenţei româneşti, noi trimitem în străinătate bande de hoţi, prostituate şi criminali. Finlandezii sînt aceia care cred că a fost o mare greşeală că am fost primiţi în Uniunea Europeană. O ţară cu care România a avut relaţii mai mult decît privilegiate. Acolo, în apropiere de Helsinki, la Dipoli, România a avut un cuvînt greu de spus în semnarea, la 1 august 1975, a Actului Final al Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa. Au trecut 36 de ani de atunci. Unul dintre diplomaţii români care au avut o contribuţie esenţială în acest sens a fost profesorul Valentin Lipatti, fratele marelui pianist Dinu Lipatti. Cînd mergi la Dipoli, gazdele îşi amintesc de toate acestea. Numai în România nu se scoate o vorbă despre aceşti oameni şi acele evenimente care au schimbat, la vremea lor, soarta lumii. Personal, mi-a rămas sufletul în această ţară, în care munca şi disciplina se pot vedea oriunde, inclusiv în acea Laponie misterioasă, unde totul merge ca pe roate la minus 30 de grade Celsius. La noi, singura religie rămîne banul. Banul luat de la gura săracului, mai ales pe vremuri de criză…

DUMITRU AVRAM

Advertisements

About vladcelgroaznic

Un luptator
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s