Verdictul Academiei: jaf în Parcul Naţional Retezat. Au fost identificaţi gândacii cu două picioare care distrug ecosistemul forestier

34

Fotografiile care însoţesc raportul Comisiei Academiei Române vorbesc de la sine despre dezastrul provocat de administrarea neglijentă a Parcului Naţional Retezat
1
31
1 2 3
Ascunde explicaţia

Silvicultura românească este asemenea unui clinici universitare în care operează brancardierii. O spun de aproape douăzeci de ani. De tot atât timp, liceele silvice şi facultăţile de profil – din Braşov, Suceava, Oradea – “varsă în producţie” pădurari, tehnicieni şi ingineri silvici abia alfabetizaţi, cu examene şi diplome cumpărate. Aceştia se adaugă unui corp silvic mai vechi, încă în putere, precis diagnosticat de corifeul silviculturii Marin Drăcea în urmă cu 80 de ani: “România păşeşte pragul vremurilor moderne fără un suflet forestier, care este singura garanţie a păstrării pădurilor şi a întocmirii unei bune economii forestiere a  unei ţări”. Silvicultorii cu vocaţie sunt puţini şi, aproape fără excepţie, sunt intimidaţi, ameninţaţi, periferizaţi şi excluşi din “sistem”. În decembrie 2011, pe forumul de “conservare a biodiversitaţii”, prof. dr ing. M.D., dascăl la Facultatea de Silvicultură din Suceava, scria: “E trist, dar nesilvicultorii au început să se ocupe mai serios de soarta pădurii decât noi, care ieşim periodic cu mesaje care nici măcar pe noi nu ne mai conving”.

Ireparabilul atentat la mediu
Cu fireşti particularităţi, chipul hâd al României actuale este unic şi ubicuu. În justiţie, în învăţământ, în me­dicină, mezelărie, în jurnalism, în sec­torul bancar, în cel al reparaţiilor de şosele şi în cel al practicilor cre­din­ţei ortodoxe, lăcomia şi imoralitatea fac casă bună. Dar, dacă pe unele do­menii remedierile sunt posibile, preju­diciile aduse mediului, prin distrugerea ecosistemului forestier – ga­ran­tul vieţii unui teritoriu – sunt ire­cu­perabile, fiindcă agresivitatea teh­nicii moderne încăpute pe mâna proştilor nu mai poate fi compensată de ritmurile cuminţi ale naturii. Druj­b­a, buldozerul, TAF-ul şi remorca sunt armele “paşnice” ce predau ca­da­vrele vegetale rentabilelor morgi in­dus­triale: gatere, coloşi mâncători de lemn – precum Egger-Sche­wei­gho­fer şi Cronospan –, tre­nuri şi va­poa­re cu cherestea.

La această oră, “sistemul” silvic ro­­mâ­nesc – fie că este vorba despre pă­durile statului – administrate de RNP Romsilva –, fie de cele private, se află sub flagelul imoralităţii speci­a­liştilor silvici de toate gradele, su­puşi interesului propriului buzunar sau al ecoteroriştilor cu manşete albe, aflaţi dincolo de uşi capitonate şi gărzi de corp. Crimele săvârşite asupra vegetaţiei şi sălbăticiunilor – victime mute –, sunt ferite îndelung de ochii publicului şi de cei ai presei. De unde şi întârzierea descoperirii lor.

Defrişări “la ras” în Parcul Naţional Retezat Defrişările de pe Râul fies, din Parcul Naţional Retezat – sub pretextul atacului gândacului Ips Tipographus –, patronate în vara acestui an de Ocolul Silvic “Retezat” (ocol al RNP Romsilva), de Administraţia PN Retezat, de Consiliul fitiinţific al PN Retezat şi de ITRSV Timişoara – în ciuda semnalelor de presă şi din societatea civilă – sunt patognomonice pentru putreziciunea silviculturii româneşti de azi. Iar concluziile Comisiei Academiei Române, finalizate în noiembrie 2011, confirmă fără echivoc situaţia gravă.

Pădurile în cauză, aflate în “zona-tampon” a PN Retezat, sunt încadrate în grupa I –  păduri cu funcţii speciale de protecţie –  îndeplinind rol de protecţie a solului, a apelor, precum şi cel de ocrotire a genofondului şi ecofondului forestier. În caz de necesitate, intervenţia umană permisă în aria lor vizează, conform legii şi regimului de parc, doar tratamente silviculturale care să asigure regenerarea naturală şi, exclusiv, lucrări speciale de conservare. Exploatare, nicidecum. Cazul de necesitate ivit în Retezat este unul pretextual, devenit clasic în silvicultura românească: atacul gândacului Ips Tipographus, cel care produce înroşirea, urmată de uscarea şi albirea molidişurilor. Sub motivaţia infestărilor masive, în România de după 1989 s-au defrişat importante suprafeţe de arbori sănătoşi. Faptul a fost şi este posibil prin cârdăşia dintre agentul comercial, administratorul silvic şi organele de control silvic ale statului. În PNR “tripleta” a funcţionat impecabil în 2011, beneficiind şi de batista pe ţambal pusă de Administraţia PN Retezat şi Consiliul fitiinţific al acestuia, conduse tot de silvicultori.

Civili alarmaţi şi specialişti inerţi
Survolând zona şi frapat de agresivitatea exploatării, prima sesizare media a făcut-o omul de afaceri Romeo Dunca. Echipa Laurei Oană, de la Antena 1 Deva,  a realizat întâiul reportaj, ajutată fiind (sub aspecte de specialitate) de inginerul silvic Gheorghe Cionoiu (cunoscător şi împătimit al Retezatului, stabilit în Germania), şi de inginerii silvici pensionari Walter Frank (expert Green Peace) şi Guido Toniutti (fost şef al Ocolului Silvic Retezat), oameni cu o uriaşă vocaţie şi probitate profesională. Constatările au fost dramatice: se exploataseră mii de metri cubi de arbori verzi, sănătoşi, de diametre impresionante. Aborii infestaţi rămăseseră pe loc, ca şi resturile celor proaspăt tăiaţi, ele devenind astfel o nouă sursă de infestare şi, implicit, pretext de extindere a defrişării. Buldozerele deschiseseră nenumărate drumuri de sus în jos, în versant, menite ulterior eroziunii solului. În ciuda realităţii, directorul Direcţiei Silvice Hunedoara, Emil Ignat, dădea însă asigurări că este vorba doar despre lucrări de combatere a dăunătorilor. Scrisorile adresate Academiei Române, de Gheorghe Cionoiu, apoi de o serie de organizaţii neguvernamentale ecologice, au generat constituirea unei comisii de studiu sub coordonarea acad. Victor Giurgiu, ale cărei concluzii nu lasă loc îndoielii: “Recoltarea arborilor de către agentul economic s-a făcut, cu prioritate, pe criterii valorice, arborii debilitaţi sau în curs de uscare rămânând în picioare (…) S-a constatat o cvasitotală lipsă de supraveghere din partea personalului din cele două administraţii (OS Retezat şi Administraţia PN Retezat (…) La situaţia descrisă s-a ajuns ca urmare a neîndeplinirii atribuţiilor de serviciu a personalului de specialitate din OS Retezat şi din Administraţia PN Retezat (…) Chiar şi după semnalarea în media a neregulilor amintite, cele două structuri au negat realitatea şi au transmis informaţii «liniştitoare», pe baza cărora conducerile Ministerului Mediului şi ale Regiei Naţionale a Pădurilor au făcut declaraţii publice fără acoperire. Implicarea, la timpul oportun, a Consiliului fitiinţific al PN Retezat şi a Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii ar fi fost necesară”.

Advertisements

About vladcelgroaznic

Un luptator
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

One Response to Verdictul Academiei: jaf în Parcul Naţional Retezat. Au fost identificaţi gândacii cu două picioare care distrug ecosistemul forestier

  1. Elle says:

    Avem o tara. Cum procedam? Ne batem joc de ea pina cind nu va mai ramine nimic. Si atunci vom da din colt in colt si ne vom lamenta si mai dihai decit acum, ne vom lua chiar un masterat in cersetorie. Ca tot se implinesc zilele astea 22 de ani de la lovilutia din dec. ’89 – iata in ce hal arata R(r)omania dupa 2 deceniii de “democratie” si “libertate”. Nu incetam sa dam vina pe guvern, pe conducere, cind, de fapt, cei mai vinovati sintem noi, astia de rind.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s